|
|
|
Tipul de efort pe care îl întâlnim la tenis este unul de tip mixt. Adică avem și faze de joc cu efort aerob și momente de efort anaerob. Efortul aerob are un rol determinant în procesul de ardere a grăsimilor, îmbunătățirea sănătății sistemului cardiovascular și menținerea unui nivel mai mare de energie. Efortul anaerob prin oferirea de rafale scurte și intense de activitate în timpul unui punct, urmat de odihnă, ajută mușchii în a folosi oxigenul cu eficiență maximă.
Îmbunătățește capacitatea de a accelera prin sprint, scade timpul de decelerare și îmbunătățește detența.
Prin solicitarea continuă a capacității de anticipare, tenisul scade timpul de reacție rapidă și ameliorează explozia în acțiune. Deci crește viteza de reacție și viteza de execuție.
Mărește la cote superioare coordonarea mână-ochi, deoarece creierul judecă în mod constant și adaptează sincronizarea între mingea care vine din sens opus pe anumită traiectorie, deplasarea propriului corp și punctul de contact propriu-zis rachetă-minge.
Viteza de deplasare crește considerabil printr-o serie de sprinturi față-spate și laterale.
Prin intermediul a sute de porniri, opriri, sărituri si flexii, se construiesc puternici si supli mușchii membrelor inferioare și crește stabilitatea corpului.
Capacitatea de coordonare generală a corpului și controlul fiecărei părți a corpului individual sunt ameliorate fundamental, deoarece în cursul unui punct trebuie izolate diferențiat mișcarea trenului inferior care trebuie să poarte corpul spre minge, de mișcarea trenului superior care trebuie să pregătească lovitura.
Echilibrul dinamic este net îmbunatățit prin sute de porniri, opriri, schimbări de direcție și de ritm.
Flexibilitatea este mărită constant datorită întinderii și mișcărilor necesare pentru a ajunge la minge și a reveni.
Agilitatea și puterea de a forța schimbările de direcție, în medie de cinci ori în zece secunde în timpul un punct tipic.
Spre deosebire de alte sporturi, tenisul îmbunătățește vederea în perspectivă, prin oferirea în fiecare moment de traiectorii variabile ale mingilor jucate.
Controlul precis și coordonat al marilor grupe musculare prin mișcari ample si grosiere.
Controlul fin, în regim de viteză explozivă al membrelor superioare și inferioare.
De la vârste fragede se creeaza obiceiuri alimentare sănătoase prin consumul adecvat de alimente, înainte de concurs pentru a spori producția de energie și după concurs pentru o recuperare adecvată.
Tenisul este în esență un sport de anduranță. Chiar și meciurile de copii au durata unui maraton.
Dezvoltă o etică a muncii prin consecvența prezenței la lecții, tenacitate si practic consolidează și crește aprecierea muncii grele.
Dezvoltă disciplina, cunoașterea și controlul propriilor abilități în practică.
Gestionează învățarea din propriile greșeli pentru a juca în avantajul propriu și creează premisele limitării greșelilor viitoare. Cu alte cuvinte, în tenis se aplică mai bine ca niciunde altundeva expresia “din greșeli se învață”.
Jucătorul de tenis învăța să concureze și să învingă într-un meci deschis “unu-la – unu”. Capacitatea de a se lupta în teren cu suișuri și coborâșuri pregătește copilul de timpuriu pentru a face față într-o lume competitivă.
Responsabilizează copilul cu verificarea și pregătirea echipamentului înainte de un meci și prin urmarea unei linii precise de conduită în timpul unui meci.
Învață jucătorul să se adapteze la elementele naturii (de exemplu vânt, soare) și, mai mult, să le folosească în avantajul lui, să fie capabil să concureze cu inteligență.
Un factor deosebit de important este și controlul stresului în mod eficient, deoarece stresul fizic, mental și emoțional provocat de tenis va forța copilul să-și mărească capacitatea de a face față stresului din viața de zi cu zi.
Copilul începe să se autocunoască și să se recupereze prin adaptarea la stresul unui punct urmat de perioada de recuperare mentală între puncte, care este similar cu stresul și ciclurile de recuperare în viață.
Dezvoltă puterea de a planifica și implementa strategii devreme și învață în mod natural cum să anticipeze mutările adversarului și să reacționeze din timp.
Copilul învață să rezolve probleme, deoarece tenisul este un sport bazat pe unghiuri, geometrie și fizică.
Dezvoltă propriile ritualuri de pregătire înainte de servire sau de a returna pentru a intra iar în joc și, cel mai important, te învață toate astea sub presiune. Aceste aptitudini se pot transfera mai târziu la examene, la o întâlnire de afaceri sau prezentarea unui proiect important.
Tenisul te invată cuvantul “sportivitate”. Te învață să concurezi corect cu adversarii .
Prin tenis copilul începe să învețe să câștige cu grație și sa piardă cu onoare. Să fii avid după o victorie sau să cauți scuze după o înfrangere nu funcționează în tenis sau în viață.
În tenis ca și în viață există ierarhii. Micul jucător se lovește timpuriu de ele și învață să aprecieze și să respecte adevăratele valori obținute prin daruire și abnegație. Tenisul practicat la nivel competițional învață copilul că succesul sau insuccesul depind numai de el.
Peste toate, în tenis pierzi mult înainte să începi să câștigi. Ca de altfel în orice început al unui lucru măreț. Un înțelept spunea că un drum lin nu duce nicăieri. Prin tenis înveți că nu există un drum scurt către ceva valoros și indiferent de ce opreliști întâlnești, indiferent de câte dezamăgiri te lovești, nu trebuie să renunți. Mulți părinți uită care este în fapt chintesența sportului de performanță. Nu rezultatul la un meci sau zece contează, ci formarea unei structuri psihice care te împinge să mergi mai departe după orice înfrângere, eșec sau dezamăgire. Tenisul te învață să te scuturi de părerile altora, de propriile frustrări și lacrimi și să pornești la drum iar. Tenisul te învață să te ridici de zece ori după ce ai căzut de nouă. În fond o să ai parte, indiferent de rezultate, numai de sentimentele sănătoase și autentice de bucurie, frustrare, competitivitate și provocare fizică.
acreditat  |
 |
 |
 |
